Manzikert 1071

În anul 1071, sultanul selgiucid Alp Arslan pregătea o campanie împotriva fatimizilor aflaţi în Siria (Isauria), când află despre încercarea bizantină de a recâştiga Armenia. Armata pregătită de sultanul selgiucid nu avea dimensiuni importante, forţele fatimide pe care dorea să le alunge din Isauria nu erau semnificative.

Bazileul nu s-a multumit insa doar cu atât, ci s-a indreptat spre rasarit, catre lacul Van, in fruntea a o suta de mii de soldati. In acest timp, Arslan se afla in Armenia, cu treizeci de mii de calareti si era permanent instiintat, printr-o vasta retea de spioni, asupra miscarilor inamice, in vreme ce Romanus nu avea habar de localizarea trupelor turcomane. Faptul ca orbecaia practic in plina zi, cautând sa dea de urma adversarului, nu l-a impiedicat pe nechibzuitul bazileu sa-si desparta trupele, savârsind astfel o gafa imensa. Romanus a ajuns la fortareata Manzikert, cucerind lesne zidurile cetatii, la 23 august 1071.

A doua zi, cautând furaje pentru cai, prin imprejurimi, ariegarda bizantina a descoperit ca fortele turcomane se apropiau si au dat alarma. La caderea serii, calaretii lui Arslan s-au ivit pe dealurile din apropiere, transformând orice posibil contraatac bizantin intr-o adevarata sinucidere. In acea noapte, calarimea usoara a lui Alp Arslan a hartuit neintrerupt tabara bizantina, la lumina flacarilor. Spionii sultanului au luat legatura cu mercenarii pecenegi si turcomani din oastea bazileului si i-au convins sa i se alature lui Arslan. Om de onoare, sultanul i-a propus termeni de pace imparatului, dar Romanus nici nu a vrut sa auda. Trufia avea sa-i fie pedepsita, caci dupa una dintre cele mai aprige lupte ale perioadei medievale, bizantinii au fost zdrobiti si zeci de mii de cadavre au ramas pe câmpul de bataie. Cea mai mare armata adunata vreodata de imparatii bizantini, floarea cavaleriei bizantine, acei temuti kataphraktoi, a pierit la Manzikert. Insusi bazileul a cazut prins, in iuresul luptei.