Teutonii (latină Teutoni; greacă Teutones) a fost după izvoarele romane un popor germanic care provin din regiunea Jütland situată la vărsarea fluviului Elba între Marea Baltică şi Marea Nordului. Teutonii au migrat prin anul 120 î.e.n. împreună cu cimbrii din Jutland ajungând până în Italia.
Termenul a fost preluat de la greci şi romani, fără a fi conturată precis originea lor. Ei pot să fie la fel de bine şi de origine celtă sau germană. De la ei s-au păstrat câteva denumiri geografice ca de exemplu Teutoburger Wald.
Istoricul roman Plinius este primul care aminteşte teutonii care trăiau pe coasta de vest din Jutland, probabil la sud de cimbri, şi făceau comerţ cu chihlimbar. După Ptolemeu, teutonii erau aşezaţi între Elba şi Odra, după câteva inundaţii masive în regiune părăsesc regiunea.
In anii 120 î.H. triburile cimbre părăsesc Jutlandul şi se alătură teutonilor traversând împreună teritoriul Germaniei de azi. Acest fapt este atestat de urmele istorice descoperite la Vukovar (Croaţia). Nu s-a reuşit clarificarea faptului dacă cimbrii i-au urmat pe teutoni peste tot. Bătălia de la Noreia din anul 113 î.H. este descrisă de istoricii antici în mod diferit. Teutonii traversează Rinul şi după relatările lui Gaius Iulius Caesar pustiesc Galia, după care vor suferi o înfrăngere în faţa celţilor de pe teritoriul Belgiei. Germanii pornesc contra aşezările romane şi vor înfrânge armata romană în Bătălia de la Arausio, (105 î.H.) situat în sudul Galiei. Aici se vor despărţi de cimbri care pornesc spre Spania pe când teutonii rămân în Galia. După doi se vor uni sub conucerea lui regelui Teutobod, împotiiva romanilor, fiind învinşi de aceştia în bătălia de la Aquae Sextiae (102 î.e.H.). După înfrângerea suferită teutonii se vor aşeza pe valea lui Maas iar prin secolul II în regiunea râului Main.
Termenul a fost preluat de la greci şi romani, fără a fi conturată precis originea lor. Ei pot să fie la fel de bine şi de origine celtă sau germană. De la ei s-au păstrat câteva denumiri geografice ca de exemplu Teutoburger Wald.
Istoricul roman Plinius este primul care aminteşte teutonii care trăiau pe coasta de vest din Jutland, probabil la sud de cimbri, şi făceau comerţ cu chihlimbar. După Ptolemeu, teutonii erau aşezaţi între Elba şi Odra, după câteva inundaţii masive în regiune părăsesc regiunea.
In anii 120 î.H. triburile cimbre părăsesc Jutlandul şi se alătură teutonilor traversând împreună teritoriul Germaniei de azi. Acest fapt este atestat de urmele istorice descoperite la Vukovar (Croaţia). Nu s-a reuşit clarificarea faptului dacă cimbrii i-au urmat pe teutoni peste tot. Bătălia de la Noreia din anul 113 î.H. este descrisă de istoricii antici în mod diferit. Teutonii traversează Rinul şi după relatările lui Gaius Iulius Caesar pustiesc Galia, după care vor suferi o înfrăngere în faţa celţilor de pe teritoriul Belgiei. Germanii pornesc contra aşezările romane şi vor înfrânge armata romană în Bătălia de la Arausio, (105 î.H.) situat în sudul Galiei. Aici se vor despărţi de cimbri care pornesc spre Spania pe când teutonii rămân în Galia. După doi se vor uni sub conucerea lui regelui Teutobod, împotiiva romanilor, fiind învinşi de aceştia în bătălia de la Aquae Sextiae (102 î.e.H.). După înfrângerea suferită teutonii se vor aşeza pe valea lui Maas iar prin secolul II în regiunea râului Main.
Dupa 7 ani de adanci framantari, teutonii si ambronii s-au despartit de cimbrii. Marius si romanii i-au invins in timpul bataliei de la Vercellae din 102.
In 101 inainte de Christos, cei 65.000 de luptatori cimbri au ajuns in Italia si s-au gasit in fata a 10 legiuni romane conduse de Marius, invingatorul teutonilor. Trupele cimbre au fost decimate si regele lor Boiorix a fost ucis. Conform zvonurilor, ultimii supravietuitori, femei si copii s-au sinucis in loc sa prefere sa devina sclavi. In realitate, Roma a facut mai multi sclavi decat avea nevoie.
Unele lucrari vorbesc despre 140.000 de persoane (insa sunt cifre neverificabile). Aceasta masa de mana de lucru va fi insa unul din factorii explicativi a numeroase tulburari si revolte, dintre care cea mai cunoscuta este cea condusa de Spartacus.
In 101 inainte de Christos, cei 65.000 de luptatori cimbri au ajuns in Italia si s-au gasit in fata a 10 legiuni romane conduse de Marius, invingatorul teutonilor. Trupele cimbre au fost decimate si regele lor Boiorix a fost ucis. Conform zvonurilor, ultimii supravietuitori, femei si copii s-au sinucis in loc sa prefere sa devina sclavi. In realitate, Roma a facut mai multi sclavi decat avea nevoie.
Unele lucrari vorbesc despre 140.000 de persoane (insa sunt cifre neverificabile). Aceasta masa de mana de lucru va fi insa unul din factorii explicativi a numeroase tulburari si revolte, dintre care cea mai cunoscuta este cea condusa de Spartacus.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu