Zama 202 i.Hr

Bătălia de la Zama care a avut loc în jurul datei de 19 octombrie 202 î.Hr., a fost bătălia finală şi decisivă a celui de-al doilea război punic. Armata romană condusă de Publius Cornelius Scipio a înfrânt armata cartagineză condusă de Hannibal Barca.

La fel ca la Cannae, întâlnirea dintre romani şi Hannibal trebuia să fie la scară largă. Fiecare armată avea de la 35000 la 40000 de oameni. Hannibal avea însă din nou elefanţi, dar infanteria lui era de mult mai slabă calitate decât cea a legionarilor lui Scipio. În plus Scipio avea şi avantajul că reuşise să achiziţioneze cavalerie numidiană.

Scipio a încercat să folosească aceleaşi tactici pe care le-a folosit Hannibal în lupte, dar nu i-a reuşit. Romanii erau aşezaţi în 3 rânduri, creând o rezervă foarte eficienă în spate. Pe partea stângă se afla cavaleria aliaţilor Italieni, pe când pe partea dreaptă se aflau cavaleria numidiană.

Hannibal îşi aranjase armata tot în trei rânduri. Mercenarii erau în primul rând, al doilea rând era format din forţele cartagineze, şi, ultimul rând era format din veteranii campaniei din Italia. Exact în faţa armatei a aşezat elefanţii. Pe partea stângă se afla cavaleria numidiană, iar pe partea dreaptă cea cartagineză.

Soarta luptei a fost decisă în momentul în care cavaleria romană şi cea numidiană, oprindu-se din urmărirea călăreţilor punici, au ajuns în spatele armatei lui Hannibal. Victoria a fost deplină, şi îndelungul război s-a terminat. În urma acestei lupte Publius Cornelius Scipio a fort numit Africanus, cuceritorul Africii. Hannibal a scăpat cu viaţă şi s-a întors în Cartagina unde a propus negocieri.

În 201 Î.Hr. a fost semnată pacea. Roma a dictat nişte termeni ai păcii foarte duri. Cartagina trebuia:

- să renunţe la flotă

- să recunoască cucerirea peninsulei Iberice de către Roma

- să devină stat dependent de Roma

- să cedeze toţi elefanţii de război

- să plătească 10000 de taleri pe an

- să accepte că nu va putea declara război unei ţări fără acordul Romei

- să îl demită pe Hannibal din funcţia de general.

În urma acestui război, Roma, de la o putere regională, a devenit o putere imperială internaţională, stăpânind Peninsula iberică, imperiul Cartaginez, şi urmând să-şi întoarcă atenţia asupra estului mediteranei. Hannibal, după un timp a fost ales consul în Cartagina, dar romanii au fost informaţi că Hannibal ar dori să se alieze cu Imperiul Seleucid, şi au dedus că vrea să îi atace pentru a doua oară. Prin urmare Hannibal a fugit din Cartagina şi pentru a nu fi capturat de către romani, s-a sinucis prin otrăvire la Libyssa în iarna dintre 183 Î.Hr. şi 182 Î.Hr. În acelaşi timp a murit şi Scipio ostracizat de Roma.